Relaxare și delicii culinare în Munții Baiului
Fetele n-au mai dormit într-o stână până acum, deci va fi o premieră interesantă pentru ele. Cum traseul ne este clar deja, planurile se concentrează pe ce trebuie să aducă fiecare în materie de mâncăruri. Cu detaliile puse la punct și bagajele doldora de alimente, ne întâlnim voioși în Gara de Nord. Destinația drumului cu trenul este Azuga, de unde vom urca pentru a nu stiu câta oară în Baiului.
Drumul decurge cu moțăială și uneori povești menite să grăbească timpul. Ajunși în Azuga, pornim spre creasta Baiului pe un traseu pe care l-am mai parcurs și despre care am vorbit aici: Prima dată singur pe munte. Prin Baiului de la Azuga la Posada
După o ora și jumătate de urcuș prin pădure, ieșim în golul alpin, în apropiere de Popasul Schiorilor, din vârful pârtiei Sorica.
În continuare mergem spre Sud, către Vârful Băiuțul. E o zi însorită și călduță de toamnă, iar aspectul Bucegilor din aceste locuri, este superb. Acesta era de altfel și marele atu al Munților Baiului: priveliștea fatastică pe care o oferă asupra versantului prahovean al Munților Bucegi.
Nu voi da detalii despre poziționarea stânei, preferând s-o protejez de eventualii oameni nepotriviți ce i-ar putea trece pragul. Tocmai pentru că este prea bine întreținută și prea dotată cu toate cele de trebuință. Și e bine ca așa să rămână
Apucăm pe un picior și coborâm fară potecă spre stână, aflată la marginea pădurii. Pe drum găsim o „Bășina Porcului” din care creăm adevărate efecte speciale.
Mai în vale ni se arată stâna și devenim nerăbdători s-o cunoaștem. E mărișoară, are o încăpere în care se face focul, iar camerele de dormit sunt separate. Lemne sunt din belșug, ba chiar găsim și un grătar pe care vom frige bucatele. Elegant!
Ne facem comozi, pregătim culcușul, apoi ne adunăm în „sufragerie” unde ne apucăm de făcut focul. Curând pe grătarul încins se tolănesc ca la plajă cartofi, ciuperci cu cașcaval și usturoi, slănină, cârnați, ceapă, pește și alte bunătăți. Totul e asezonat cu țuică și vișinată, astfel festinul fiind complet. Atmosfera e și ea faină, iar poveștile și buna dipoziție se întind până mai târziu în noapte.
Noaptea e călduță, iar stâna suficient de încăpătoare pentru a avea fiecare priciul nostru și a ne lăfăi în voie. Să tot fie zile de-astea pe munte!
Ziua a II-a
Cu greu mă las convins de Andrei să ieșim la răsărit, dar lenea dispare ca prin farmec atunci când cerul începe să se înroșească. E o nouă zi și se anunță la fel de frumoasă ca precedenta.
Nu avem planuri clare în legătură cu traseul pe ziua de azi și nu ne grăbim prea tare să plecăm. Mai mâncăm ceva din ce ne-a rămas de-aseară, mai pregătim un bagaj, mai punem lucurile în ordine pe la stână și trece de ora 12 când pornim
Urcăm pe piciorul pe care am coborât cu o zi în urmă și reintrăm pe traseul de creastă.
După o scurtă consfătuire, hotărâm să alegem varianta cea mai lejeră, pe Culmea Zamora. Traseul coboară lin, pe drum forestier. Trecem pe lângă stâna turistică din Zamora, dar parcă tot mai faină a fost stâna ce ne-a fost adăpost peste noapte.
Coborârea este chiar faină și liniștită, cu excepția unor ATV-iști veniți și ei „la munte”. Dar ne depășesc repede și echilibrul se restabilește.
Din Bușteni respectăm scenariul clasic: bere, gară, tren, aglomerație, acasă, duș, somn.
Nu a fost o tură în care să ne concentrăm prea mult pe traseu, scopul ieșirii fiind să ne odihnim, să petrecem o seară faină la stână și să ne bucurăm de toamna călduță. Pentru fete a fost prima experiență de dormit la stână.
Am revenit cu drag în Baiului și m-am bucurat mult de vreme și de atmosfera generală a turei, de priveliștea spre Bucegi, de răsăritul de a doua zi și de seara la foc, asezonată cu mâncăruri și băuturi alese. Am descoperit o stână foarte bună în care cu siguranță voi reveni.
