3 Comments

  1. Mihai Sorin Iftene
    august 23, 2012 @ 10:11 pm

    Dragut, imi place cum scrii…desi nu prea`mi place sa citesc 🙂
    Eu am parcurs singur creasta sudica a Craiului…pentru ca din variate motive persoanele cu care eram au trebuit sa coboare, si doar nu o lasam acolo singurica, dezgolita, trebuia sa o incalic :))
    Am facut 2 ore si 10 minute(pauza), desi traseul era de 3`4 ore, e foarte misto sa mergi in ritmul tau, sa nu te vada nimeni cand obosesti 🙂

    Traseul a fost deosebit dar eu ma regasesc in urmatorul citat: FERICIREA ESTE REALA DOAR ATUNCI CAND E IMPARTITA!

    Probabil traseul a fost prea scurt si prea pe fuga (ca sa`i ajung pe ceilalti din urma) incat nu am avut timp sa descopar placerea de a fi singur 🙂

    O sa incerc si eu unul de o zi! 🙂

    La cat mai multe trasee pe munte Sabin! 😉

    Reply

  2. clava
    ianuarie 5, 2013 @ 7:13 pm

    hehe. da stiu exact prin ce ai trecut. am facut si eu cam acceasi chestie din azuga, numai ca inspre nord. ba inainte chiar imi zisesera niste localnici ca colcaie ursi prin zona aia, dar m-am incapatanat sa merg. prima jumatate de ora e ok, nu realizezi ce se intampla, dar dupa aceea te ia o frica, frica de singuratate, de propriile ganduri…dar mai ales de urs.

    dupa cum ai zis si tu, esti mai atent la detalii si exacerbezi orice semn care iti alimenteaza frica. spre exemplu, pe poteca pe unde urcam erau niste copaci raschetati de urs, semn ca isi marcase teritoriul pe acolo, nu iti zic cum imi simteam bataile inimii. asta cu cantatul, urlatul te tine prima ora cand esti speriat de moarte ca ti se poate intampla orice. dupa aceea te obisnuiesti si preferi sa pui energia in mers.

    cum am foarte mare succes in a da nas in nas cu animale salbatice( am prins ursoaica cu pui, tot cand eram singura), am surprins un cerb care ragea(sa se imperecheze probabil). foarte frumos momentul, desi iarasi, inima imi exploda de adrenalina.

    merita sa faci din cand in cand o excursie de unul singur, dar nu trebuie sa abuzezi presupun, ca norocul nu tine…

    Numai bine!

    Reply

  3. Relaxare și delicii culinare în Munții Baiului – Viața pe coclauri
    februarie 25, 2018 @ 10:25 pm

    […] Drumul decurge cu moțăială și uneori povești menite să grăbească timpul. Ajunși în Azuga, pornim spre creasta Baiului pe un traseu pe care l-am mai parcurs și despre care am vorbit aici: Prima dată singur pe munte. Prin Baiului de la Azuga la Posada […]

    Reply

Leave a Reply