De ce s-a născut acest blog

Ideea de a avea un blog mi-a dat de mai multe ori târcoale de-a lungul timpului, dar o alungam mereu cu gândul ca n-aș avea chestii interesante de scris și n-ar preocupa pe nimeni poveștile mele. După ce s-au adunat multe ture pe munte, am simțit nevoia să scriu undeva despre ele, pentru a-mi fi utile informațiile legate de trasee, dar și pentru a păstra cumva anumite amintiri și trairi. Așa am decis să fie sub forma unui blog, deoarece în jurnale pe hartie nu prea cred, iar unele date chiar pot fi utile pentru alții.

Acest blog este, așadar, despre mine, iar articolele pe care le scriu nu sunt trecute vreodată printr-un filtru al prizei la public. Nu îmi propun să devin viral și probabil nu voi găsi niciodată timpul necesar pentru a zăbovi foarte mult asupra textelor pe care le scriu, pentru a alege cele mai potrivite exprimări sau pentru a le face mai interesante. 

Când a aparut acest blog și cum a evoluat

După destule tentative de a mă apuca de un blog, în martie 2011 am „debutat” pe platforma gratuită wordpress cu http://stefansabin.wordpress.com
Începutul a fost bun, iar ritmul postărilor mulțumitor, reușind să nu rămân prea mult în urmă cu jurnalele. În timp însa, prins cu munca pe frontul unionist, cu facultate pe cap și multă lene la purtator, am reușit să neglijez foarte mult blogul, restanțele adunându-se și ajungând la un nivel copleșitor. Am abandonat o destul de lungă perioada orice contact cu pagina, până m-au lovit nostalgia si ambiția. Așa am decis să îmi iau un domeniu și să-mi construiesc un site. Nu mai făcusem asta niciodată, însă cu zeci de tutoriale, sute de încercări, multe ore pierdute și nervi întinși la maxim, s-a născut blogul actual.
Toate postarile vechi au fost mutate aici, iar toate turele vechi despre care nu am scris la vremea respectivă, vor fi tratate cum se cuvine în următoarea perioadă.

De ce „Viața pe coclauri” 

Vechiul blog nu avea un nume relevant și n-am mai vrut să continui în același stil. Aveam nevoie de un nume ușor de reținut, care să te ducă cu gândul la excursii în natură, dar să nu fie prea restrictiv și să se refere doar la munte. Nu-mi doream să intru în zona de titluri care să conțină cuvinte precum „călătorie”, „munte”, „hai-hui”, „pași” etc. Sunt deja destule pagini care le folosesc și apar confuzii. 

Mi-a venit apoi ideea să folosesc acest  COCLÁURI s. n. pl. Locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase. [Pr.: -cla-uri] – Et. nec. Cine mă cunoaște, știe că il folosesc frecvent și în plus, descrie poate cel mai bine tematica blogului. 

Singura temere este că ar putea fi străin unora, dar dacă e nevoie, îl voi pune eu acolo unde îi este locul în vocabularul românilor

Blogul azi și mâine

Dacă la început consideram că ceea ce scriu este în mare parte pentru ochii mei, experiența a demonstrat că am destui urmaritori care ajung pe blog în căutare de informații despre trasee sau masive. Acest fapt mi-a schimbat putin percepția și am înțeles rolul educativ și informativ pe care această pagină l-ar putea avea. Astfel, fiecare jurnal conține pe lângă poveste, date relevante despre traseu, echipament, acces și alte informații utile. De asemenea, voi încerca pe viitor să scriu și unele articole adresate în special începătorilor, în care să tratez diverse aspecte ale mersului pe munte sau cu bicicleta, să vin cu recomandări, sfaturi și experiențe personale.
Un alt aspect pe care îl voi avea în vedere va fi promovarea tradițiilor și a valorilor naționale, a oamenilor frumoși care, prin ceea ce fac, păstrază și duc mai departe esența neamului românesc.

Scurtă biografie

Născut în Târgu Mureș în ’89, mutat în martie ’90 în Braila, de unde n-am mai plecat decât prin vacanțe pâna în 2009. De-atunci sunt cantonat prin București, unde m-am ocupat cu o facultate, apoi cu joburi, asociații și implicare în societatea civilă.

Sunt patriot, naționalist și unionist. Cred în România și nu mă vei auzi niciodata spunând că „e de rahat”. Nici că ar fi „frumoasă, dar, din păcate, locuită”. Dacă nu ești de acord cu mine în această privință, ai ajuns prea departe pe pagina asta și îți recomand cu căldură butonul X din dreapta, sus.

Dupaă cum probabil te-ai prins deja, iubesc natura în toate formele ei și în toate anotimpurile. Îmi place să merg pe munte și să cunosc lumea din șaua bicicletei, să stau la povești cu oamenii simpli și să învăț din experiențele lor. Ador să dorm în cort sau în hamac, să prind apusuri și răsărituri în locuri pustii, să surprind peisaje prin lentila camerei sau a aparatului foto. Îmi place să gătesc pe munte și să petrec seri liniștite pe creste.

Îmi place muzica rock, dar ma delectez uneori și cu piese folk sau muzică tradițională. Avem un folclor formidabil și e păcat că l-am dus în derizoriu și l-am făcut să se confunde, la nivel de percepție a omului de rând, cu mizeria numită azi muzică etno sau populară.

Cum am început să merg pe munte și cu bicicleta

Primul contact cu muntele l-am avut încă din copilarie, în concediile părinților mei. Multă vreme n-am știut cum arată un hotel sau o pensiune, însa cortul îmi era a doua casă. Am colindat cu ai mei țara în lung și-n lat și am văzut mai toate locurile importante în care poți ajunge cu mașina. Toate plimbările astea aveau cazare exclusiv la cort și multe dintre ele presupuneau și trasee pe munte. Chiar dacă n-am facut cele mai complexe sau lungi trasee, am învățat foarte multe lucruri ce țin de echipament, conduită, respect pentru natură,campare sau reguli de care trebuie să ții cont. Asta a fost baza pentru mine și astfel am contactat iremediabil și microbul muntelui. Știu că nu mulți au avut asemenea șansă și pentru asta chiar le sunt recunoscător părinților.

La capitolul biciclete, am trecut de la clasicul BMX, cu roți ajutătoare și bureți pe cadru și ghidon, la Pegas, o semicursieră Sputnik și în final un fel de MTB cam de nivelul First Bike-ului, dar unguresc și intitulat Olimpia. Cu bicicletele astea am bătut în lung și-n lat toate drumurile din județ, de pe o rază de 40-50 km.
În 2008, după ce-am strâns luni bune orice banuț primeam de la rude și-am avut un sezon excelent la colindat, mi-am cumpărat de la București prima bicicletă noua, un MTB entry level pe care-l mai am și acum și-l folosesc prin București. Noua bicicletă a însemnat și primul pas în povestea cu cicloturismul. Am pornit, împreună cu doi prieteni, în prima tură mai lungă, de 8 zile, cu pornire din Mărășești, trecut prin Soveja, Lepșa, Târgu Secuiesc, Întorsura Buzăului și încheiată în Buzău. În 2009 am continuat cu o tură de două săptămâni prin Apuseni

Tot în 2009 m-am mutat în București la facultate și am inceput sa merg mai serios pe munte. Am adunat de-atunci multe ieșiri pe munte, în toate anotimpurile și în peste 30 de masive, înăa am neglijat cicloturismul.

În 2016 am reluat turele pe două roți și am reușit să-mi construiesc o bicicletă mult mai potrivită acestui scop.

Prezent și viitor

În prezent am un serviciu stabil ca farmacist într-un depozit de medicamente. Îmi împart timpul liber între activism civic și ieșiri pe munte sau cu bicicleta. Reușesc să petrec destul de mult timp în natură, dar e întotdeauna loc de mai bine. Am planuri multe pentru viitor și sunt foarte hotărât să încep să lupt pentru visurile mele. În acest sens îmi pregătesc terenul pentru a demara o serie de proiecte strâns legate de călătoriile în natură. Sper ca aceste planuri să evolueze frumos și să mă ducă acolo unde îmi doresc.

Cum mă poți urmări

Pentru a fi la curent și a ajunge în timp real la tine ceea ce postez, îți recomand să te abonezi la newsletter. Nu voi abuza niciodată de el și nu te voi stresa cu mesaje aiurea. Vei primi doar când apare ceva nou pe site.

De asemenea, sunt activ pe facebook și urmărindu-mă acolo, vei putea vedea, pe lângă noile articole de pe site, poze în timp real din turele pe care le fac.

Să colindăm sănătoși pe coclauri!